nu incerca sa intelegi,si mai ales nu judeca

pierduta intr-o lume confuza,coplesita de sentimente straine pe care incerc din rasputeri sa le inteleg si ...degeaba! nu stiu cu adevarat cine sunt ? se poate ,in fiecare zi descopar lucruri noi despre mine ...ma sperie uneori alegerile pe care le fac ,as vrea ca macar pentru moment sa fiu vazuta exact asa cum sunt ...insa este destul de dificil ca cineva sa patrunda in universul meu ,un univers creat cu grija si de a lungul mai multori ani ,sunt o persoana inchisa ,oare cand o sa invat sa ma comport cu oamenii? cand o sa realizez ca lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum par a fi ? ca pot si eu conta ,nu doar ceilalti ..cand o sa am suficienta incredere in mine ? cand o sa realizez ca sunt o persoana puternica ?
ma descopar...si ma invalui in mister ...e ciudat ,straniu
imi e greu ,imi e greu sa inteleg ,sa ma inteleg ...
sunt doar un suflet chinuit intr-o lume obscura ,sumbra ...idioata ,poate ca idioata sunt eu ,pentru ca n-am invatat inca sa spun ce ma doare ,ce vreau ...las oamenii sa ghiceasca cum sunt ...si interpretarile lor ma fac sa ma simt mica ,nesemnificativa ,poate ca asa sunt ...nu pot trezii in oameni nici un sentiment , ma pierd foarte repede , ma arunc in culmile disperarii, si apoi ma regasesc ....nu inteleg ,nu vreau sa inteleg .....

miercuri, 5 mai 2010

the black swan ...


vorbesc ,dar cuvintele nu strabat ...nu sunt suficiente ,
tac ,dar tu nu esti atent la tacerea mea ,o interpretezi cum vrei ,nu asculti ,nu-ti pasa !
plang ,dar sunetul lacrimilor cazute ,nu te impersioneaza , le asociezi cu o ploaie marunta de toamna , pentru ca eu ...ti-am dat acesta idee!
suspin ,si ai impresia ca este vantul ,vechiul meu prieten , de primavara !
stau ...negandita ,uitata intr-un colt de padure vestejita ,sunt imbracata in culorile padurii ,de asta nu ma vezi si treci pe langa mine ,stau la umbra unui stejar batran ,si ma transform si eu intr-o batrana uscata ,ridurile pe care le am sunt ganduri ,ganduri nespuse ...
ascult o melodie ,melodia inimii mele singura pe care o mai pot asculta ...da! inca mai poate canta ,un sublim cantec de lebada neagra ,care a uitat ce inseamna sa zbori, sa-ti intinzi aripile si sa se lase purtata de vant ,de hazard ...e imbracata in negru ,culoarea pe care tu i-ai dat-o ,si pe care a imbratisat-o asa de stans incat ...s-au contopit ,a devenit ...ea !
n-o mai recunosti ,n-ai avea cum ,tu ai ramas acelas ,ea a trecut prin chinurile schimbarii .se apropie sfarsitul ,si e speriata ...au bulversat-o mereu aceste schimbari ,aceste end-uri ...dar vrea sa creada ca un sfarsit e asemanator cu sfarsitul unui anotimp ,se termina dar incepe unul nou !
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)