incerc sa reprim sentimente,incerc sa ignor,incerc sa fiu puternica,dar cu cat ma fortez mai tare cu atat imi dau seama ca aceste sentimente sunt mai putenice,mai intense decat vreau sa recunosc,ma intrebam de multe ori cum e sa simti?am aflat ,si simt,dar nu-mi place,adoram atunci cand nu simteam...cand eram doar eu.acum intervin mai multe lucruri,care ma coplesesc ,ma depasesc...cresc,ma sperie gandul asta,ma consideram matura,o simteam...simt si acum...ce e maturitatea in fond?eram de parere ca a fi matur inseamana sa fi responsabil,sa-ti asumi efectul produs de actiunile tale,sa fi in stare sa le infrunti,sa-ti infrunti temerile,dar nu e usor,e ca si atunci cand te temi de necunoscut si totusi acest necunoscut te intriga,te face sa-l vrei sa-l descoperi...sunt inca in faza de descoperire,ce anume incerc sa descopar? pe mine,ma cunosc destul de bine(vreau sa cred asta),imi analizez fiecare miscare ,fiecare gest,fiecare cuvant spus,apoi incerc sa imi imaginez diferite situatii ,diferite scenari,cum ar fi trebuit sa actionez,ce ar fi trebuit sa fac ...
teama "naste" monstrii imaginari,si asta e si mai rau decat un monstru real,e mai tragic pentru ca nu exista decat in mintea ta ,si exista pentru ca tu le-ai dat viata,pentru ca tu ii menti ,ii alimentezi si-i faci sa creasca...mi-am imaginat viata in cel mai simplu mod,eu terminand o facultate ,avand un salariu rezonabil,o casa si cam atat,vise copliaresti,nu puteam concepe,nu ma vedeam facand toate aceste lucruri cu cineva ...eram doar eu ,mi se parea ca nu m-ai poate avea loc nimeni,eram suficient eu ...nu pentru ca as fi egoista,ci din simplul motiv...cum as putea fi eu iubita ,daca nici macar eu nu ma pot iubi?...am invatat insa sa ma accept,am invatat sa-mi pun in valoare calitatile,mascandu-mi astfel defectele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu